Cine poate pretinde o cunoastere completa a unei persoane fara sa fie superficial si sa se insele amarnic ? Cine poate intelege cand nici cel in cauza nu se intelege pe sine ?
Ce sunt eu pentru ceilalti… Pentru familie am ramas copilul model care se descurca in orice situatie, inteligent si talentat… Pentru ceilalti , o tipa de treaba cu inclinatii artisitice… Si acum stau si ma intreb care ceilalti? pentru ca nu mai e nimeni … au fost candva, parca in alta viata (presupusii) prieteni, colegi, camarazi de party-uri si 2-3 persoane ceva mai apropiate si dragi mie… Era foarte simplu… Datorita circumstantelor ma alegeam cu o gramada de oameni care cica formau cercul meu de prieteni (sau cercurile)… Au fost mai intai colegii de la scoala… Apoi colegii de liceu …si intotdeauna prietenii cunoscutilor deveneau si ai mei… pentru ca nu eram in stare sa mi-i aleg singura… nici macar nu conta ca nu puteam niciodata sa comunic cu adevarat cu vreunul dintre ei sau sa purtam o conversatie mai rasarita…. asa eram eu… o tipa tacuta si linistita dar suficient de simpatica incat sa nu fiu ignorata.. A urmat facultatea cu aceeasi poveste… colegele de camera ale varamii si prietenii ei au devenit brusc persoanele cu care eu ieseam (alt cerc de asa-zisi prieteni).. n-a mai ramas nimic din ei …Doar cateva id-uri trecute de mult trecute pe offline si numere uitate in agenda telefonica…
Da, mi-am facut-o cu mana mea si probabil nu am dreptul sau nu se cade sa ma plang… eu m-am indepartat…eu am fugit de toata lumea… Eu m-am saturat sa port masti si sa mint pe toata lumea… pentru ca mi-e sila de pseudoviata pe care o duc… mi-e sila de imaginea frumoasa pe care am creat-o despre mine cu atata ipocrizie… Ma intreb, ce e mai rau? sa ai amici/ prieteni/ cunostinte care de fapt nu stiu nimic despre tine dar cu care te intelegi destul de bine sau sa nu ai deloc ?
Acum ma agat de oricine imi pare ca vorbeste aceeasi limba cu mine.. orice persoana care se situeaza intr-un fel sau altul pe aceeasi lungime de unda… desigur, am avut grija sa fie deja alesi de altcineva si eu doar sa intru in cerc… Acum imi caut prieteni sau doar tanjesc dupa ei… nu ca sa ma ajute, nu pentru a le cere ceva …nu asta e scopul principal… Nu suntem in lumea asta pentru a ne izola si pentru a ne inchide fiecare intre proprii pereti… altfel ne-am fi nascut fiecare pe alta planeta…sau nu ne-am mai fi nascut deloc… oricat ne-am minti, toti avem nevoie la un moment dat de prieteni… Chiar pentru simple conversatii , dezbateri, sau pentru o plimbare… pentru lucruri marunte facute alaturi de ei …
Si n-am sa fiu in stare sa-i am …nu pana nu ma accept pe mine… pana nu o sa fiu in stare sa-i privesc in ochi fara sa-i mint cu atata nerusinare …
Te intebi probabil de unde indarjirea mea de stii tot ce faci, de a stii tot ce vorbesti si cu cine… si ai putea spune ca sunt doar geloasa… eu as putea spune ca sunt poate egoista… pentru ca tot ce mi-a mai ramas esti tu… pentru ca de fiecare data cand iesi cu altcineva nu sunt geloasa la gandul ieftin ca ai putea fii cu o alta tipa … sunt geloasa pe faptul ca ai prieteni si eu nu pot… ca ai atatea persoane (sau ma rog, suficiente ) cu care poti conversa (direct sau prin alte mijloace) , carora le poti cere pareri si cu care te poti amuza sau iesi … si nu stiu daca “geloasa” e cuvantul potrivit… pentru ca nu ma deranjeaza ca ai tu , nu pot decat sa ma bucur daca iti e bine… ma ingrozeste ca eu nu am …ca sunt atat de incapabila… pentru ca atunci cand esti cu ei ma izbeste realitatea si ma simt atat de singura si josnica… si nu gasesc altceva mai bun de facut decat sa incerc sa-mi imaginez ce ati vorbit, ce ati facut si apoi sa te bombardez cu intrebari de fiecare data cand vii acasa…si eventual sa fiu nervoasa pe tine… reactie pe care nu o inteleg in totalitate… de fapt pe mine sunt… catre mine indrept toata nemultumirea ,desi nu pare, iar impulsul de moment ma face sa reactionez prosteste refuzand sa mai fiu rationala… N-ai sa accepti sa-mi cer iertare desi eu as face-o constant pentru toate mizeriile si prostiile pe care le fac… nu ma simt mai bine facandu-le …nu sunt mandra de ele… nu sunt mandra ca reusesc sa te supar/ enervez cu purtarile mele copilaresti… nu sunt mandra de mine..
N-as vrea sa crezi ca te iubesc din teama de a nu ramane singura… nu te iubesc ca pe ultima optiune… n-as putea sa spun cum te iubesc… e mult prea frumos… e mai presus de puterea mea de a descrie… e mai presus de orice… si e singurul lucru care imi da impulsul sa cred ca exista ceva bun in mine…
Si singurul lucru pe care vreau sa-l fac la finalul unei zile mohorate e sa te tin in brate…sa ma tii..sa pot fi eu..sa fim noi..
